Mi-am întrebat prietenii dacă avem nevoie de artă

Puccini îi spunea un fel de boală, Seneca…o imitație a naturii, iar Brâncuși o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândește. Dar până la urma ce este arta și câtă nevoie avem de ea?

„Se poate trăi și fără artă. Dar care ar fi scopul?…” Toma Caragiu. 

Cred că avem nevoie de artă și cultură mai mult decât au nevoie popoarele din vest, întrucât aflându-ne în prezent într-o lipsă totală de impredictibilitate de orice fel, și dominați încă de conservatorismul dăunător al comunismului, arta are un rol eliberator.

Să luăm arhitectura, spre exemplu. Orice mare oraș al României are cel puțin unul sau două cartiere dominate de clasicele blocuri gri, înalte, pătrățoase și lipsite de inspirație din perioada predecembristă. În Scandinavia, astfel de zone au fost contrastate cu sculpturi care mai de care mai nonconformiste și care invită atât locuitorii zonelor, cât și trecătorii ocazionali să își pună întrebări. De la existențialism, la gânduri simple spre frumos, sau chiar la inspirație patriotică. Artele vizuale își aduc un rol extrem de important în ceea ce înseamnă conceptul de peisagistică în orice oraș sau zonă.

Societatea ar trebui să sprijine artiștii datorită simplului fapt că arta este unul dintre puținele domenii (sportul intră și el în calcul) care devin oglinda societății. Spre exemplu orașe ca Barcelona sau Liverpool își atrag turiștii în primul rând prin prisma lui Gaudi și al Beatles-șilor, pe de o parte, și al performențelor sportive pe de altă parte.

În acest sens, societatea a devenit cumva involuntar, consumator de artă, în orice formă a ei. Involuntar, dar benefic pentru toată lumea. Arta oferă întregii societăți un sentiment de libertate și de siguranță de sine. Cultura, în final, reprezintă cunoaștere; iar o societate care are sete de cunoaștere nu poate decât progresa.

În România și Europa în general, dat fiind faptul că majoritatea evenimentelor artistice și culturale sunt finanțate public, intrarea e liberă. Societatea poate sprijini artiștii prin simpla participare și manifestare a interesului față de munca artiștilor.

Dincolo de spațiul public, consider că mediul privat, în special în relațiile business-to-business, vor exista beneficii majore în momentul în care companiile își vor forma un profil și un set de valori care se identifică cu cele ale unui artist sau grup de artiști.

De asemenea, business-urile pot crea veritabile arene culturale cu muzicieni, actori și alți artiști, unde își pot dezvolta și pune în practică idei și strategii noi de dezvoltare într-un mediu creator și o atmosferă propice inovării. ” (Dragoș Andrei Cantea, pianist)


Cred că avem nevoie de artă, pentru că spiritul și emoția să nu piară. Bineînteles că societatea ar trebui să sprijine arta, înainte de toate prin aprecierea ei, apoi, prin investitii în obiecte de artă și, nu în ultimul rând, prin redirecționarea unor fonduri, de exemplu 2% din impozitul pe venit către ONG-uri care sprijină arta” (Anca Petre, Jurnalist)

„Avem nevoie de artă la fel de mult cum avem nevoie de educație și cultură. Cred că ar trebui să existe programe de stat, în care să se implice profesioniștii, care să sprijine toate formele de artă: de la literatură, la sculptură și dans contemporan. Un bun mijloc prin care ar putea fi plătiți artiștii ar fi, de exemplu, în cazul scriitorilor, organizarea lecturilor plătite. Pentru că, deși societata doar îi tolerează, scriitorii depun o muncă și investesc un timp prețios în arta lor. Ei sunt o voce relevantă a societății, o formă de conservare a timpurilor noastre. Cum se spune, fiecare scriitor are publicul său, asta însemnând că este nevoie, pe lângă efortul scriitorului, și de oferirea unui spațiu de către platformele consacrate. Pe scurt, aș spune că este nevoie de scriitori pentru cât mai multe unghiuri de vedere. Acceptarea, tolerarea sau chiar îmbrățișarea unor voci marginale, aducerea în prim plan a unor voci care nu au avut nici platformele și nici timpul necesar pentru a se exprima. Toleranța vine concomitent cu procesul de cunoaștere a celorlalți” (Andrei Zbîrnea, Poet)

„Sunt de părere că societatea are nevoie de artiști pentru că dacă nu ar fi fost ei (iar aici încadrez toate formele de artă), noi și acum am fi trăit în peșteri. Viața nu este doar despre a-ți potoli mațul, a te înmulți și a muri, artistul face ca viața să fie mai frumoasă, iar oamenii au nevoie de frumos” (Iulian Emil Moldovan, Mozaicar)

„Avem nevoie de artă. Avem nevoie de artă ca și de hrană. Arta este hrana spirituală. Fără artă suntem ființe primitive. Prin arta gîndim, simțim, evoluăm. Arta a existat dintotdeauna și pentru a fi fericiți trebuie să fim înconjurați de artă.

Definiția simplistă a artei este expresia abilităților creative și imaginației umane producând opere care trebuie apreciate în primul rând pentru frumusețea sau puterea lor emoțională. Arta înseamnă mult mai mult decît atât. Arta este speranță, inovație, amprenta personală asupra timpului, expresia unei generații. Cum nu putem trăi fără a avea sentimente, nu putem trăi fără artă.

Un om de afaceri înțelept (Jack Ma, cel mai bogat om de afaceri din Asia cu un venit estimat la 29,7 miliarde de dolari) spune că ar trebui să ne învățăm copii ceva unic, să ne învățăm copii (sport, muzică), să picteze! Să îi învățăm arta pentru a fi diferiți , pentru a fi superiori (aș zice eu) roboților care în viitor vor înlocui multe dintre locurile de muncă.

Prin artă putem progresa, prin artă se nasc inventatori. De-a lungul timpului prin arta s-au capturat evenimente majore: istorice, religioase, culturale, mișcări revoluționare.

Arta este inteligență. Arta este o formă superioară de exprimare.

Arta transcede generații, culturi, continente.

Arta dăinuie în timp și spațiu.

Arta poate fi creată din dragoste, din ură , din melancolie, din extaz. Arta este ceea ce ne face pe noi ce suntem.

Pentru a crea artă avem nevoie de inspirație și la rîndul ei arta inspiră pe cei ce o privesc.

Iar despre artiști, ei sunt un pilon important al societății ( deseori marginalizat). Artiștii ar trebui să fie sprijiniți ca să poată crea fără să își mai facă griji pentru traiul zilnic. Un artist ideal crează artă pentru artă, pentru a se exprima. Utilitatea lui este tocmai acest sentiment pur pe care îl oferă, puterea emoțională!

Nu subestima nicioadată un artist. El/ea crează lumi neîntîlnite.” (Alexandra Popescu-York, designer)

„Oricine are nevoie de artă. Cred că artiștii trebuie sprijiniți de către societate, fiindcă este mare nevoie de ei. Arta? Ne învață să fim mai buni, ne educă și ne amintește că viața nu are sens fără frumusețe” (Gaspar Antonia Kamilla, Fotograf)

Artiștii trebuie lăsați în pace. Nici sprijiniți, nici descurajați. Arta nu apare la cerere. Trebuie să fie parte integrantă a societății, într-un proces firesc, care are loc natural. Prin urmare, nu este nevoie de un sprijin, ci să fie un proces natural care se întâmplă fără să fie sprijinit.” (Valentin Ioniță, Poet)

Avem nevoie de artă. Societatea ar trebui să sprijine artiștii, dar să fie și critică în același timp, pentru că altfel oricine se poate declara artist/creativ/neînțeles și îi este foarte la însemână astăzi. Este dăunător să încurajezi și să promovezi motvational quotes pentru că au ca target oameni care în realitate nu pot avea o contribuție mai bună pentru societate decât de a împinge motostivuitorul în Carrefour, dar care au totuși destulă voință și lipsă de penibil și autocritică încât să își promoveze ideile neoriginale ca fiind proprii și să aibă succes printre alții la nivelul lor intelectual. Așa riscăm să devenim o societate cu mulți creativi mediocri, dar cu puțini oameni practici buni. Din punctul meu de vedere, ar trebui promovați mai mulți artiști vizuali/muzicali și criticați mai în detaliu cei literari, fiindcă lumea confundă azi blogurile cu literatura. Cum i-ar putea sprijini societatea? Prin promovare, mers la event-uri, cumpărat creațiile lor, dacă vorbim de societate la nivel civil. Dacă vorbim la nivel politic, să se bage bani în educația și promovarea propice a artiștilor și să se facă mai multe evenimente publice culturale de calitate prin care să fie implicați artiști din diverse domenii” (Bogdan Mihalache, arhitect peisagist)

„Da, indubitabil avem nevoie de artă. Pentru nenumărate motive. O să dau două: pentru că arta ne ajută atât să evadăm din realitate cât și să ne-o îmbogățim. Cel puțin de aceea pot considera arta (sub și în toate formele ei multiple) ca fiind esențială existenței umane. Cred că societatea ar trebui să sprijine artiștii pentru că indiferent cât de egoist ar fi un artist în practicarea artei sale, tot oferă ceva neprețuit societății -sau, mai bine zis, oamenilor, altora. Așa că ar trebui ca societatea să ofere un sprijin artiștilor. Cum? Prin încurajare și prin ‘consumul’ artei lor (a le cumpăra operele, a-i sprijini în activitatea lor prin participarea activă, etc). Societatea și implicit ‘alții’ pot și ar trebui să ajute artiștii prin consumul artei lor și prin discuția despre -pentru a le menține arta vie și în mișcare. În definitiv, ar fi lucrul cel mai etic pe care ar putea să îl facă.

O să vorbesc despre o situație banală: citești o carte care îți place de un artist contemporan. Piratată. Te ajută să experimentezi o mie și una de stări, poate te ajută chiar să îți înțelegi mai bine propria persoană. Fie și doar dacă te ajută să uiți ceva, sau te ajută să ajungi la o oarecare stare (oricare ar fi ea), tot a adus un oarecare impact asupra existenței tale. Ar trebui să fie datoria ta morală să cumperi cartea scriitorului respectiv. I-o datorezi. Astfel, îl sprijini/ajuți. La fel și cu un tablou, o melodie… Pentru că, într-o altă situație ipotetică, poate că respectivul artist nu o să mai creeze niciodată ceva -poate nu o să mai poată, dacă cineva nu îi apreciază în mod activ, printr-un schimb necesar și moral, arta.” (Ramona Boldizsar, Blogger)

„Avem nevoie de arta. Uneori, (aș vrea să spun că de cele mai multe ori, chiar) arta vine ca o eliberare în urma unei lupte interioare cu demonii tai (a strugglingului) și ai nevoie să faci artă de orice tip ca să poți să înveți să supraviețuiești psihic în continuare. Și, chiar durerea asta pe care cineva o transpune în artă ajungi de multe ori să fie cel puțin o masterpiece. Societatea at trebuie să sprijine artiștii pentru că la un moment dat dacă nu beneficiezi de suport te plafonezi, simți că nu ești înțeles.” (TEO)

„Nu stiu dacă “nevoie” e cuvântul. Unii trăiesc și fără. Cred cu tărie că te îmbogățește pe mai multe planuri decât ne putem da seama.

Cred că singurul mod în care artiștii ar putea, cu adevarat, fi susținuți de societate este să încercăm să diferențiem arta de entertainment (deși până la un punct merg mână în mână, arta de calitate devine entertainment, dar entertainmentul de calitate nu este neapărat artă). Dar acesta este un țel utopic.

De fapt, artiștii se vor lupta mereu să iasă la suprafață, iar lupta aceasta, de cele mai multe ori este izvor pentru arta lor. Așa simt eu, cel puțin.” (Theo Rusu, muzician)

Facebook Comments

Lucrez în presă. Am colaborat cu Bursa, Business Cover și Forbes, iar în prezent scriu pentru Capital. Totodată, semnez și în revista semnebune.ro și pe leadersreunited.com. Am studiat filosofia, sunt pasionată de știință, beletristică, distribuții Linux și programare. Pentru detalii, vă stau la dispoziție pe bianca@aicisescrie.ro.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *