It’s sad and it’s sweet and I knew it complete

Aș putea să reascult de sute de ori Piano Man a lui Billy Joel, fără să mă satur. „Can you play me a memory/I’m not sure how it goes/ but it’s sad and it’s sweet and I knew it complete”. O piesă care se joacă cu amintirile și simțămintele mele. M-ai învățat ABC-ul. Să-mi fac „culcuș” în copaci, să mușc cu poftă din mere. Când mi-ai adus măcriș și pătrunjel, mi-ai stârnit interesul pentru lume. Mărul galben din fundul grădinii, fragii și zmeurii, căpșunii și cireșii, murii și vișinii, pe toți i-am descoperit prin glasul și ochii tăi. Gândacii de…

Pe repede înainte în munții Bucegi

29 august 2017, 6:30, joi dimineață. Pisoiul îmi roade degetele. E cea mai bună alarmă din lume și datorită lui pornesc acum prin Bucegi, de la Gura Diham spre Poiana Izvoarelor. Picioarele-mi tremură după nici zece minute, e un urcuș abrupt pe Panta Prostului. Gâfâi. Nu am condiție fizică. Parcă-ncep să port discuții din ce în ce mai profunde cu mine, iar una dintre provocări mi se pare cea de-a mi păstra entuziasmul și a mă bucura de tot ceea ce mă înconjoară. Sunt genul de om „băgat în priză”. Funcționez „pe repede înainte”. Nu genul idiot care abia așteaptă…

Be bad first

Port discuții interminabile despre Carl Sagan și stele, timp în care-mi imaginez propria stație spațială din cutii de pizza și pornesc în explorarea sistemului solar. Dau peste viață extraterestră, mă lupt cu lasere ultimul răcnet făcute din te miri ce și-ți explic cum, în bucătăria noastră îngustă, e un întreg univers neexplorat încă. Deschid o sticlă de vin sec, rose, și-mi repet cât de „sănătos” e să murdăresc toate vasele pentru a ne face o ciorbă din rădăcinoase. O vom servi apoi cu o salată de sfeclă roșie și ciuperci pe grill, tu o să aduci hreanul și o să…

Still a dreamer

„Cum să fii fericit pe internet”. „Cum să fii fericit în viața reală”. „Cum să fii tu”. Mi-am încercat de multe ori norocul pe Google, e drept. În căști? Back to me de la The All American Reject. O piesă pe care-o ascult din liceu și iau decizia zilei. Să revăd How I Met Your Mother sau Friends? La Friends m-am uitat deja de trei ori. Ok, HIMYM să fie. Și, mă confund, ca acum șapte ani, cu Alyson Hannigan. Nu mă pot abține. În poală? Am un pisoi. Pare cel mai fericit din lume, mai ales când îmi roade…

Nu mai trăim într-o lume a bărbaților

Cişmigiul e plin de oameni frumoşi. Întotdeauna mi s-a părut un loc mai aparte, care primăvara atrage chitarişti, şahişti şi cititori deopotrivă. Nu mergi în Herăstrău să faci coveruri după Beatleşi. Chiar dacă o faci, parcă ceva nu e cum trebuie, fiindcă aşa-i tradiţia pe linia ta genetică. Aşa credea şi bunica, şi străbunica, şi unchiul şi mătuşa şi vecinii lor şi vecinii vecinilor lor. Tot Bucureştiul… Nu se cade să mergi în Herăstrău şi să începi să fredonezi „We all live in a yellow submarine/ yellow submarine…“. După cum şi femeile trebuie să stea acasă, să facă copii, să…

Fug românii de muncă?

Cunosc foarte mulți oameni care, fiindcă și-au dorit un viitor mai bun, au plecat să lucreze pe vase de croazieră. Unii dintre ei s-au întors și au reușit să-și cumpere case și mașini. De exemplu, Raluca îmi spunea că a făcut în trei luni de zile în jur de 7.000 de euro. A cumpărat aici o garsonieră pentru mama ei, cu ce mai strânsese şi ea, iar acum lucrează să îşi ia propriul apartament. Astfel, nu mare mi-a fost dezamăgirea când am ajuns zilele trecute într-un hotel scump din Braşov unde managerul de HR îmi explica cum toţi angajaţii de…

De ce să fim recunoscători?!

E dimineaţă. A nins, e frig şi vreau acasă. Nicidecum să fiu în 331, printre toţi oamenii care pare că n-au nici cea mai vagă idee încotro se îndreaptă. Nu-mi doresc să merg la job, să stau opt ore pe-un scaun în faţa monitorului şi să fiu la curent cu tot ce mişcă. Îmi scot telefonul din buzunar, las pentru câteva minute cartea pe genunchi. Dau „scroll“. Fir-ar să fie! Ioana acum e în Maldive. Zilele trecute, postase un selfie din Shenzhen. Aşa munceşte ea. Se plimbă de colo-colo şi fotografiază tot felul de mâncăruri. Nu stă ca mine, ore-n…