It’s sad and it’s sweet and I knew it complete

Aș putea să reascult de sute de ori Piano Man a lui Billy Joel, fără să mă satur. „Can you play me a memory/I’m not sure how it goes/ but it’s sad and it’s sweet and I knew it complete”. O piesă care se joacă cu amintirile și simțămintele mele. M-ai învățat ABC-ul. Să-mi fac „culcuș” în copaci, să mușc cu poftă din mere. Când mi-ai adus măcriș și pătrunjel, mi-ai stârnit interesul pentru lume. Mărul galben din fundul grădinii, fragii și zmeurii, căpșunii și cireșii, murii și vișinii, pe toți i-am descoperit prin glasul și ochii tăi. Gândacii de…

Still a dreamer

„Cum să fii fericit pe internet”. „Cum să fii fericit în viața reală”. „Cum să fii tu”. Mi-am încercat de multe ori norocul pe Google, e drept. În căști? Back to me de la The All American Reject. O piesă pe care-o ascult din liceu și iau decizia zilei. Să revăd How I Met Your Mother sau Friends? La Friends m-am uitat deja de trei ori. Ok, HIMYM să fie. Și, mă confund, ca acum șapte ani, cu Alyson Hannigan. Nu mă pot abține. În poală? Am un pisoi. Pare cel mai fericit din lume, mai ales când îmi roade…

Oltremare

Clayderman și apoi Oltremare de la Einaudi. Cel din urmă e o descoperire mai nouă. În tot timpul ăsta, cu căștile pe urechi, încerc să adorm. Nu iese. Mă holbez la perete și fac inventarul. Faza e că, odată ce ajungi la 25 ani, tragi câteva guri de aer în piept și-ncepi să realizezi cât de mult s-au schimbat lucrurile. Și nu, nu te amuză prea tare. Mai întâi, metabolismul încetinește și, îți amintești ciocolata aia pe care ai înfulecat-o mai devreme? Ei, așteaptă câteva ore. Apoi, prieteniile. E mișto să stai la discuții pe terenul de baschet în timp ce…

Always in a rush

Voiam să-mi „înșir” gândurile pe-o piesă de la The Shins. M-am răzgândit. Mi-am băgat ceva Mozart, să mă astâmpăr. Aș fi ascultat nocturnele lui Chopin, dar în ultima vreme m-am transformat într-un om super sensibil. Penibil. Știi oamenii ăia care-și pun Visine în ochi, să îi mențină umezi? Eh, la mine nu mai e cazul. Doar ce am revăzut Eternal Sunshine of the Spotless Mind și nu mai am niciun dubiu acum. Băi nene, eram o insensibilă. Sau așa-mi plăcea „să mă fălesc”. Mă prezentam tuturor: Salut, sunt Bianca, ascult metal și nu plâng la filme. Glumesc. Când eram mică…

Nu mai trăim într-o lume a bărbaților

Cişmigiul e plin de oameni frumoşi. Întotdeauna mi s-a părut un loc mai aparte, care primăvara atrage chitarişti, şahişti şi cititori deopotrivă. Nu mergi în Herăstrău să faci coveruri după Beatleşi. Chiar dacă o faci, parcă ceva nu e cum trebuie, fiindcă aşa-i tradiţia pe linia ta genetică. Aşa credea şi bunica, şi străbunica, şi unchiul şi mătuşa şi vecinii lor şi vecinii vecinilor lor. Tot Bucureştiul… Nu se cade să mergi în Herăstrău şi să începi să fredonezi „We all live in a yellow submarine/ yellow submarine…“. După cum şi femeile trebuie să stea acasă, să facă copii, să…

Fug românii de muncă?

Cunosc foarte mulți oameni care, fiindcă și-au dorit un viitor mai bun, au plecat să lucreze pe vase de croazieră. Unii dintre ei s-au întors și au reușit să-și cumpere case și mașini. De exemplu, Raluca îmi spunea că a făcut în trei luni de zile în jur de 7.000 de euro. A cumpărat aici o garsonieră pentru mama ei, cu ce mai strânsese şi ea, iar acum lucrează să îşi ia propriul apartament. Astfel, nu mare mi-a fost dezamăgirea când am ajuns zilele trecute într-un hotel scump din Braşov unde managerul de HR îmi explica cum toţi angajaţii de…

De ce să fim recunoscători?!

E dimineaţă. A nins, e frig şi vreau acasă. Nicidecum să fiu în 331, printre toţi oamenii care pare că n-au nici cea mai vagă idee încotro se îndreaptă. Nu-mi doresc să merg la job, să stau opt ore pe-un scaun în faţa monitorului şi să fiu la curent cu tot ce mişcă. Îmi scot telefonul din buzunar, las pentru câteva minute cartea pe genunchi. Dau „scroll“. Fir-ar să fie! Ioana acum e în Maldive. Zilele trecute, postase un selfie din Shenzhen. Aşa munceşte ea. Se plimbă de colo-colo şi fotografiază tot felul de mâncăruri. Nu stă ca mine, ore-n…