Eu și Lu

Ai câteva boli de care n-a auzit nimeni și nu te pot mângâia fiindcă te scarpini compulsiv. Dincolo de otita pe care o poate identifica oricine, ești dotat cu un gps în suflet. Pari numai frică. Ai stat o noapte întreagă într-o bodegă, singur și în întuneric. Ai ajuns acolo furat și bătut. Și nu ți-au dat să mănânci mâncare bună. Nu știu cum să te strig. Și nici dacă te plac. Nu-mi place nimic, în genere. E scutul meu împotriva oricăror neplăceri. „Arma” în spatele căreia mă ascund de fiecare dată să nu pozez vulnerabilă, să nu mă las vulnerabilă.…

Share
  • spread the world
150 views

Și nu voiai să pleci…

Bomboane mentolate și pufuleți. Jocuri interminabile de table. Pierdeam de fiecare dată. Nici până astăzi nu mi-am luat revanșa. Întotdeauna miroseai a apă de gură și eu credeam că așa miroase bătrânețea, pentru că ai mei nu aveau apă de gură din aia și mi-era străin mirosul tău. Tu aveai o apă de gură pe care n-o foloseau nici vecinii. Am descoperit-o mai târziu și nu am folosit-o pentru că-mi amintea de tine și mă făcea cumva să mă simt vinovată că te-am crezut bătrân pe nedrept. Bine, erai în vârstă. Dar nu miroseai a bătrânețe. Acum știu. Dar uneori…

Share
  • spread the world
158 views

Oltremare

Clayderman și apoi Oltremare de la Einaudi. Cel din urmă e o descoperire mai nouă. În tot timpul ăsta, cu căștile pe urechi, încerc să adorm. Nu iese. Mă holbez la perete și fac inventarul. Faza e că, odată ce ajungi la 25 ani, tragi câteva guri de aer în piept și-ncepi să realizezi cât de mult s-au schimbat lucrurile. Și nu, nu te amuză prea tare. Mai întâi, metabolismul încetinește și, îți amintești ciocolata aia pe care ai înfulecat-o mai devreme? Ei, așteaptă câteva ore. Apoi, prieteniile. E mișto să stai la discuții pe terenul de baschet în timp ce…

Bedtime stories

The sailors say “Brandy, you’re a fine girl” (you’re a fine girl)/ “What a good wife you would be” (such a fine girl)/”Yeah your eyes could steal a sailor from the sea”/ (dooda-dit-dooda), (dit-dooda-dit-dooda-dit). Da, trupă mișto, cu trecut, Looking glass, pe fundal. Mă îndrept spre casă, după două luni. E vineri seară și vecina mamei îmi „reproșează” că nu m-a mai văzut de-o viață. Nu, nu-mi frământă obrajii, și nu-mi spune „țucu-te mâncu-te, ce mare te-ai făcut”, cum ar fi făcut în urmă cu câțiva ani. Mă întreabă acum detalii care îi vor zgudui lumea, dacă sunt îndrăgostită, am…

Always in a rush

Voiam să-mi „înșir” gândurile pe-o piesă de la The Shins. M-am răzgândit. Mi-am băgat ceva Mozart, să mă astâmpăr. Aș fi ascultat nocturnele lui Chopin, dar în ultima vreme m-am transformat într-un om super sensibil. Penibil. Știi oamenii ăia care-și pun Visine în ochi, să îi mențină umezi? Eh, la mine nu mai e cazul. Doar ce am revăzut Eternal Sunshine of the Spotless Mind și nu mai am niciun dubiu acum. Băi nene, eram o insensibilă. Sau așa-mi plăcea „să mă fălesc”. Mă prezentam tuturor: Salut, sunt Bianca, ascult metal și nu plâng la filme. Glumesc. Când eram mică…

În dar

Am cinci ani și pentru prima dată puteri magice. Vezi bradul de la fereastră? Steaua, din vârf, aproape că atinge tavanul. L-am decorat aseară, cu M. De crengile sale stufoase atârnă acum bomboane, beteală și zeci de globuri în culori și forme variate. Cred că e trecut de 12, în Ajun și M. a adormit mult prea devreme. În lipsa cui să-mi spună o poveste, încep să-mi inventez câteva. Dintr-o dată, spiriduși și alte vietăți în miniatură prind viață și se plimbă continuu de pe o creangă pe alta. Îi privesc neastâmpărată de sub plapumă … și aștept așa, să…