Pe repede înainte în munții Bucegi

29 august 2017, 6:30, joi dimineață. Pisoiul îmi roade degetele. E cea mai bună alarmă din lume și datorită lui pornesc acum prin Bucegi, de la Gura Diham spre Poiana Izvoarelor. Picioarele-mi tremură după nici zece minute, e un urcuș abrupt pe Panta Prostului. Gâfâi. Nu am condiție fizică. Parcă-ncep să port discuții din ce în ce mai profunde cu mine, iar una dintre provocări mi se pare cea de-a mi păstra entuziasmul și a mă bucura de tot ceea ce mă înconjoară. Sunt genul de om „băgat în priză”. Funcționez „pe repede înainte”. Nu genul idiot care abia așteaptă…

Be bad first

Port discuții interminabile despre Carl Sagan și stele, timp în care-mi imaginez propria stație spațială din cutii de pizza și pornesc în explorarea sistemului solar. Dau peste viață extraterestră, mă lupt cu lasere ultimul răcnet făcute din te miri ce și-ți explic cum, în bucătăria noastră îngustă, e un întreg univers neexplorat încă. Deschid o sticlă de vin sec, rose, și-mi repet cât de „sănătos” e să murdăresc toate vasele pentru a ne face o ciorbă din rădăcinoase. O vom servi apoi cu o salată de sfeclă roșie și ciuperci pe grill, tu o să aduci hreanul și o să…

Bedtime stories

The sailors say “Brandy, you’re a fine girl” (you’re a fine girl)/ “What a good wife you would be” (such a fine girl)/”Yeah your eyes could steal a sailor from the sea”/ (dooda-dit-dooda), (dit-dooda-dit-dooda-dit). Da, trupă mișto, cu trecut, Looking glass, pe fundal. Mă îndrept spre casă, după două luni. E vineri seară și vecina mamei îmi „reproșează” că nu m-a mai văzut de-o viață. Nu, nu-mi frământă obrajii, și nu-mi spune „țucu-te mâncu-te, ce mare te-ai făcut”, cum ar fi făcut în urmă cu câțiva ani. Mă întreabă acum detalii care îi vor zgudui lumea, dacă sunt îndrăgostită, am…

It’s sad and it’s sweet and I knew it complete

Aș putea să reascult de sute de ori Piano Man a lui Billy Joel, fără să mă satur. „Can you play me a memory/I’m not sure how it goes/ but it’s sad and it’s sweet and I knew it complete”. O piesă care se joacă cu amintirile și simțămintele mele. M-ai învățat ABC-ul. Să-mi fac „culcuș” în copaci, să mușc cu poftă din mere. Când mi-ai adus măcriș și pătrunjel, mi-ai stârnit interesul pentru lume. Mărul galben din fundul grădinii, fragii și zmeurii, căpșunii și cireșii, murii și vișinii, pe toți i-am descoperit prin glasul și ochii tăi. Gândacii de…

Still a dreamer

„Cum să fii fericit pe internet”. „Cum să fii fericit în viața reală”. „Cum să fii tu”. Mi-am încercat de multe ori norocul pe Google, e drept. În căști? Back to me de la The All American Reject. O piesă pe care-o ascult din liceu și iau decizia zilei. Să revăd How I Met Your Mother sau Friends? La Friends m-am uitat deja de trei ori. Ok, HIMYM să fie. Și, mă confund, ca acum șapte ani, cu Alyson Hannigan. Nu mă pot abține. În poală? Am un pisoi. Pare cel mai fericit din lume, mai ales când îmi roade…

Oltremare

Clayderman și apoi Oltremare de la Einaudi. Cel din urmă e o descoperire mai nouă. În tot timpul ăsta, cu căștile pe urechi, încerc să adorm. Nu iese. Mă holbez la perete și fac inventarul. Faza e că, odată ce ajungi la 25 ani, tragi câteva guri de aer în piept și-ncepi să realizezi cât de mult s-au schimbat lucrurile. Și nu, nu te amuză prea tare. Mai întâi, metabolismul încetinește și, îți amintești ciocolata aia pe care ai înfulecat-o mai devreme? Ei, așteaptă câteva ore. Apoi, prieteniile. E mișto să stai la discuții pe terenul de baschet în timp ce…

Always in a rush

Voiam să-mi „înșir” gândurile pe-o piesă de la The Shins. M-am răzgândit. Mi-am băgat ceva Mozart, să mă astâmpăr. Aș fi ascultat nocturnele lui Chopin, dar în ultima vreme m-am transformat într-un om super sensibil. Penibil. Știi oamenii ăia care-și pun Visine în ochi, să îi mențină umezi? Eh, la mine nu mai e cazul. Doar ce am revăzut Eternal Sunshine of the Spotless Mind și nu mai am niciun dubiu acum. Băi nene, eram o insensibilă. Sau așa-mi plăcea „să mă fălesc”. Mă prezentam tuturor: Salut, sunt Bianca, ascult metal și nu plâng la filme. Glumesc. Când eram mică…