Binele este posibil. Om cu om.

Spune că este un om ca oricare altul. „Respir, umblu, zâmbesc, caut, învăț, plâng, o iau de la capăt. Mă ocup cu viețuirea și încerc să nu fac umbră pământului degeaba. Uneori îmi reușește. De cele mai multe ori nu. Într-o notă mai serioasă, sunt Chief Strategistnici că putea suna mai pompos – la Avadanei Communications, studio de comunicare integrată. Ajut oamenii să transforme în realitate vise frumoase”, mărturisește Roxana Avadanei.

În restul timpului, practică Aikido, ascultă muzică și cântă. Și, mai nou, merge la înot. Mai exact, se pregătește să înoate pe 30 iunie la Swimathon București, pentru a trânge fonduri necesare reconstrucției secției în care peste 50.000 de copii născuți prematur sau cu probleme de sănătate din patru județe vor primi îngrijirea medicală de care au nevoie.

De ce?

Roxana Avadanei: Orice am făcut de-a lungul timpului, medicina mi-a apărut mereu în cale, într-o formă sau alta. Am făcut facultatea de psihologie, cu gândul de a ajuta oamenii — deși mi-ar fi plăcut să fiu medic. Nu am avut resurse să fac nici una, nici alta, până la urmă. Am avut însă ocazia de a lucra cu medici și cu diferite proiecte medicale. Probabil că este forma Universului de a mă ține pe cale. Astăzi, sunt alături de Asociația Dăruiește Aripi, asociație care a inițiat proiectul de Reconstrucție a Secției de Terapie Intensivă Nou-Născuți a Spitalului Județean Constanța. Nu am copii și nu sunt din Constanța, dar simt proiectul ăsta aproape de inima mea. Și voi face tot ce ține de mine să se întâmple. Pentru că nu de noroc ar trebui să depindă viața unui copil. 

Inițial, m-am alăturat echipei Dăruiește Aripi pentru că o admir pe Alina Pătrăhău (Vasea), Președintele Asociației. Plină de energie, un vulcan care pare să reușească orice își propune. Apoi, după ce am văzut Spitalul de la Constanța, condițiile improprii în care un copil ar trebui să supraviețuiască în primele zile de viață, ceva în mine s-a mișcat iremediabil. Am simțit că trebuie să fac și eu ceva. Atât cât pot. Bucățica mea. Și dacă suntem mai mulți, nu are cum să nu reușească. Și sunt suficient de încăpățânată să cred că se poate. Om cu om.

Ce schimbări ar produce?

Roxana Avadanei:  Secția de Terapie Intensivă Nou-Născuți din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța este singura secție care îngrijește, în regim de terapie intensivă, copiii nou-născuți prematur sau cu afecțiuni medicale din zona de Sud-Est a României. Cu toate acestea, secția nu a fost renovată de la înființarea spitalului, în urmă cu 50 de ani, motiv pentru care aici se înregistrează cea mai mare mortalitate infantilă din țară, media fiind de trei ori mai mare decât cea europeană.

Spațiile secției vechi erau insuficiente și improprii: incubatoare înghesuite pe holuri și în sala de nașteri, echipamente medicale vechi și suprautilizate, climatizare rudimentară, condiții de sterilitate ce nu permit tratarea în siguranță a pacienților. 50 dintre copiii internați aici în 2014 au murit înainte de a împlini o lună.

Noua secție va avea o suprafață de 800 mp, o capacitate totală de până la 26 de locuri – anterior având doar 8 paturi – și va fi dotată cu echipamente medicale de ultimă generație, inclusiv o soluție de telemedicină ce va permite medicilor să monitorizeze copiii chiar și din afara spitalului. Copiii vor fi îngrijiți în încăperi separate, sterile, sigure și prietenoase. Părinții vor putea fi alături de cei mici cât timp vor dori, având intimitatea și liniștea necesare. Iar medicii vor fi conectați permanent cu pacienții din secție, precum și cu specialiști din orice colț al lumii. Win-win-win.

 

Pe scurt, realizarea acestui proiect înseamnă scăderea considerabilă a ratei morbidității și a mortalității infantile neonatale, precum și acordarea îngrijirilor specifice unei secții dotate eficient pentru un debut sănătos în viață al copiilor născuți sau transferați aici. 

„Am decis să mă implic acum pentru că nu ajut doar unul, ci 50.000 de copii născuți prematur sau cu probleme medicale să beneficieze de îngrijirea de care au nevoie. Cât de măreț este că putem contribui la asta? ”

Ai mai strâns fonduri până acum pentru diverse cauze?

Roxana Avadanei:  Este prima oară când fac fundraising. Prima oară și când înot. Au mai rămas câteva zile și sunt abia la jumătate din targetul pe care mi l-am propus și ca sumă strânsă, și ca bazine înotate. Sunt destul de încăpățânată să recuperez însă. 🙂

Inițial, am vrut să strâng 900 de lei. Apoi, am aflat că într-una dintre echipele Dăruiește Aripi înoată Sebi, un băiat de 11 ani care s-a născut fără o mână și a petrecut primele șapte săptămâni din viață în secția pentru care înotăm acum. Nu doar că va înota sâmbătă, pe 30 iunie, la Swimathon, dar și-a propus să strângă 100 de lei de la 100 de colegi. Eu am două mâini, așa că mi s-a părut de bun simț să fac cel puțin ce face el. Nu am reușit. Încă. E adevărat că am câștigat infinit mai mult decât mă gândeam în perioada asta, dar nu pot să abandonez. Așa că apelez la ajutorul vostru. Donați aici: http://bit.ly/DaruiesteAripiSwimathon

Cum crezi că îi poți convinge și pe alții să se implice?

Roxana Avadanei:  Nu cred că poți convinge oamenii să se implice. Simți să faci asta sau nu. Iar dacă simți, trebuie doar să găsești cauza potrivită, acel ceva în care crezi și pentru care merită să ieși din zona de confort.

Experiența de a participa la Swimathon a fost și este una transformatoare. A trebuit să îmi depășesc multe temeri: teama de a cere bani, teama de penibil, teama de înot, și câte și mai câte. Pe acest drum, am vrut să abandonez de mai multe ori, însă am avut alături oameni care m-au încurajat să merg mai departe. Și nu le pot mulțumi suficient.

Facebook Comments

Lucrez în presă. Am colaborat cu Bursa, Business Cover și Forbes, iar în prezent scriu pentru Capital. Totodată, semnez și în revista semnebune.ro și pe leadersreunited.com. Am studiat filosofia, sunt pasionată de știință, beletristică, distribuții Linux și programare. Pentru detalii, vă stau la dispoziție pe bianca@aicisescrie.ro.