Mi-am întrebat prietenii ce fac când se simt pierduți și total neproductivi

Povestea spune cum într-o zi geroasă de iarnă, mulți arici stăteau adunați unul în celălalt să nu înghețe de frig. Durerea pricinuită de spini i-a făcut să se îndepărteze, până ce frigul i-a adus din nou împreună. Și au început să se miște așa, dinspre o sursă de dinsconfort spre alta, până ce au stabilit o distanță care să le permită să se bucure de beneficiile comunității de arici. Într-una din zile, aricii nu mai debordau de creativitate, după cum le era obiceiul. (Da, aricii sunt niște artiști!) Pasiunea le plecă în vacanță și se întrebau când o să le fie iar bine. Nu mai aveau chef de nimeni și de nimic și chiar nu-i mai deranjau țepii celorlalți. Ba, nici că-i mai simțeau. Părea, acum, o iarnă lungă. Când, unul dintre ei, îndrăzni, cu glas firav să se întrebe, dacă mai existase ceva înainte, dacă mai simțise și altceva în afară de goliciunea asta care-i acaparase cu totul.

Și cum, aricioși din fire, adesea, avem zile în care parcă nu mai suntem noi și ne lipsește cu desfăvârșire randamentul, mi-am întrebat prietenii ce fac pentru a se aduce înapoi, pe linia de plutire și a fi, din nou, productivi. 

Întrebare: Ce faci în zilele în care te simți pierdut/ă și nu ești deloc productiv/ă? Ce te ajută de fiecare dată?

Rezolvare: 

Încerc sa mă îndepărtez de oameni și să restabilesc conexiunea cu mine. Mi-am dat seama că, din cauza faptului că sunt foarte empatică, preiau toate stările celor cu care mă întâlnesc. Iar stările lor nu sunt bune, în 95% din cazuri. Apoi… ascult muzică clasică sau operă. Și mă plimb singură.”

Raisa, 24 de ani

„În zilele în care mă învârt ca o găină beată, fără să am randament, fără chef, fără șanse de finalizare a vreunui proiect, renunț. Recunosc și accept faptul că va fi o zi neproductivă și îmi îndrept atenția către ceva ce îmi face plăcere, sau ce nu necesită efort: o carte, un film, mângâiatul excesiv al pisicilor sau o ieșire la cafea cu o prietenă. Asta îmi dă un reset care mă face din nou productivă a doua zi.”

Andreea, 37 de ani

„Întotdeauna muzica mă duce acolo unde pot exploda. Îmi pun căștile pe urechi și -mi dau Log Out de la lumea exerioara. În funcție de ceea ce simt și de ceea ce am nevoie ca să-mi dau refresh pot să plec de la anii ’80 și să ajung la dubstep. Playlist potrivit pentru problema ivită . Ce fac, însă , când nu am chef de muzică ?

A, și atunci când sunt fără idei, fără teme de scris, fără a știi de unde să încep spăl vasele! Cu cât mai multe , cu atât mai bine. Mai mult timp de a cugeta. Zău, multe idei mi -au venit așa. Câteodată zâmbesc cât de idioate sunt și cât de mișto ar fi să le pun în practică. Unele rămân acolo închise, altele ies.”

Marius, 38 de ani

Mă tratez cu ciocolata, un pahar de vin roșu sau cu un somn bun, după caz 🙂 . Însă mi se întâmplă rar să-mi pierd energia și cheful, productivitatea. Iar asta pentru că am decis că timpul meu este, poate, cea mai valoroasă resursă a mea și aleg astfel să mă implic doar în lucruri și proiecte care îmi sunt aproape de inimă și au și o componentă socială/umanitară puternică. Ori, ce altceva te poate trezi dimineața din pat și cu zâmbetul pe buze, indiferent de-i ploaie, vânt, zăpadă?!”

Georgiana, 32 de ani

Eu unul nu încerc să redevin productiv dacă mă simt pierdut. Încerc să-mi ascut vocea interioară să văd de ce se întâmplă asta. Cu o succesiune de mindfulness, CBT si factori externi de schimbat dipoziția gen muziăa, sport, cafea aflu ce e de schimbat, cu puțin noroc și cum și am și dispoziția s-o fac. Dacă nu ai luxul să procedezi așa (să știi că nici eu nu l-am avut, dar mi-am schimbat viața cumva ca să-l am ) vezi tu că sigur se poate cumva.”

Dan, 36 de ani

„Depinde. Că și zilele astea au niște nivele. Zilele în care sunt pierdută și nu sunt productivă și nivelul doi, zilele în care doar nu sunt productivă, dar nu mă simt neapărat pierdută. Cazul doi e de la oboseală . Sau efectiv o zi care nu e. Și le iau ca atare. Asta am învățat de-a lungul timpului. Mai demult mă frustram, plângeam , mă chinuiam. Acum le iau ca atare, mă concentrez cât pot și la finalul zilei concluzionez: Azi n-a fost…n-a fost. Ajung acasă și mă odihnesc ca să fiu productivă a doua zi.

În zilele în care mă simt pierdută în schimb, deviza e aceeași: le iau ca atare, dar le iau ca atare după altă schemă. Mă opresc și plâng când / dacă îmi vine să plâng. Plâng așa până scot tot oful. Mă calmez și îmi repet un lucru care deja e demonstrat: Mâine va fi mai bine, după un somn lucrurile se văd din altă perspectivă. Las lucrurile natural, pentru că atunci când le-am forțat n-am făcut decât să accentuez anxietatea. Și e normal să avem zile de astea, așa că să le dăm importanța pe care o au și timpul pe care îl merită . Nici să exagerăm nici să le neglijăm… să le trăim așa cum vin.”

Roxana,29 de ani

„Când nu sunt tocmai în apele mele, mănânc ciocolată și conduc. Iar…orice rău dispare atunci când ajung acasă, unde, împreună cu soțul ne punem pe povestit în timp ce ne gătim ceva.”

Ioana, 27 de ani

„De regulă alcoolul, dar a doua zi îmi dau seama că nu m-a ajutat deloc, ba dimpotrivă.”

Bogdan, 30 de ani

„Un pas înaintea celuilalt în mod repetat aduce cu sine piesele de puzzle lipsă. Pașii făcuți în pădurea din apropierea casei fac reale minuni în sensul ăsta. Natura e magică și-ți oferă întotdeauna răspunsurile căutate…iar de nu apar e clar că nu căutăm noi corect. În cazul în care pădurea iese din ecuație, vin străzile în plină forță, cu precădere plimbările nocturne în cartiere de case vechi. Aer rece, lumini difuze, zgomote urbane disipate, umbre pronunțate, propriul trup în mișcare hrănindu-se cu astfel de ingrediente creează sinapsele necesare. Dacă mai punem la socoteală și o coloană sonoră la căști în asentiment cu starea/impasul în care mă aflu… nu mai e necesar absolut nimic! Iar rețeta pentru când sunt blocată în casă pentru că e necesar să lucrez și nu-mi permit o ieșire o constituie cărțile…cu ilustrații!!! Nu am cum să mă satur de <<inhalat>> inspirația prin toți porii de pe astfel de pagini.”

Denise, 31 de ani

„Încerc să îmi imaginez și să schematizez în cap cel mai rău scenariu posibil. Astfel, se profilează în mintea mea cauzele și efectele acestei stări, conducându-mă către soluționarea problemei. Ajută în mare parte din cazuri. În restul cazurilor beau cafea și ascult Nirvana, undeva în pat.”

Valentin, 27 de ani

„Iubesc muzica și ascult în general foarte multă. În ultima vreme m-am refugiat în rock și iată câteva trupe care îmi sunt de ajutor întotdeauna: Judas Priest, Lacrimosa, Iron Maiden, HammerFall, Five Finger Death Punch… Într-o manieră mai <<liniștită>>, mă obsedează în ultimele zile melodia “Grave Pit Poetry” (mai ales varianta Skaldic Mode) a lui Einar Selvik, solistul trupei Wardruna. Cât despre muzica nordică, de tip Vikings, aceasta îmi conferă liniște și inspirație.”

Cristian, 26 ani

„În zilele în care nu sunt productiv, în general mă complac în asta, îmi accept soarta și pur și simplu mă relaxez. Mai nou, însă, nu prea pot să fac asta și atunci oftez, notez ce am de făcut pe un post-it și iau task cu task. Faptul că le rezolv pe rând îmi oferă bucuri a de a rezolva un side-quest. Ah, și mă bucur și de pauze meritate și lungi între ele. Da, o zi de genul tot nu este productivă, însă nici total neproductivă nu va fi”

Horia, 25 de ani

„O întrebare dificilă pentru că nu prea funcționez normal, ci procrastinez până când e foarte târziu și apoi fac totul motivată în mare parte de panică. Dar în general muzica mă ajută. Fac totul mai ușor și repede dacă ascult muzica prefrată.

Diana, 25 de ani

„De fiecare dată când mă simt blocat, ies și alerg 5-10 km.”

Sabin, 28 de ani

„Acuma, pierdut nu m-am simțit niciodată. Nu îmi aduc aminte de acest sentiment. Cât priveste neproductivitatea, atunci când mă lovește las baltă ceea ce fac și mă distrez. Ascult muzică, mă uit la un episod din Nostalgia Critic şi mă dreg. Nu e o problema majoră decat dacă o lași să devină.

Cosmin, 31 de ani

„Îmi petrec timp cu persoana dragă.”

Marius, 27 de ani

„În zilele în care nu sunt productivă mă relaxez. Nu toate zilele trebuie să fie productive. În viață, nu cred că e nevoie să lupți împotriva curentului, trebuie doar să înveți să navighezi pe valuri. Și, dacă mă simt pierdută, soluția o să vină între timp. Nimic nu durează o veșnicie

Beatrice, 35 de ani

Somnul îmi este cel mai bun prieten în astfel de momente! Cât mai multe ore de somn. Poate chiar două zile consecutiv, iar apoi o plimbare prin parc sau un film bun.”

Alexandra, 23 de ani

***Poți răspunde și tu la întrebarea adresată mai sus, printr-un email pe adresa bianca@aicisescrie.ro

-Va urma-

Lucrez în presă. Am colaborat cu Bursa, Business Cover și Forbes, iar în prezent scriu pentru Capital. Totodată, semnez și în revista semnebune.ro și pe leadersreunited.com. Am studiat filosofia, sunt pasionată de știință, beletristică, distribuții Linux și programare. Pentru detalii, vă stau la dispoziție pe bianca@aicisescrie.ro.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *