În culisele turneului celor cinci națiuni

Andrei Zbîrnea pare neobosit, deși cearcănele îl trădează. E între joburi. A renunțat la o carieră în gambling pentru a miza pe un post entry level în PR și în trei zile îi iese pe piață cel de-al treilea volum de poezie. E un lucru la care se descurcă cel mai bine (zice) din câte a tot încercat. „Scriu poezie de pe la 14 ani (poezie proastă la început, să fim bine înțeleși). Jurnalism cultural de pe la 22, copy și content de pe la 27 și proză scurtă de la 29. Am scris chiar și textul unei invitații de nuntă acum câteva luni. E foarte multă diversitate în scris și cred că încă mai am multe de citit, învățat & experimentat”, recunoaște el.

Scrie întruna, citește mult și din căștile sale răsună albume progresiv. Tocmai ce-a terminat al treilea sezon din Black Mirror, aproape că s-a mutat în propriul apartament, iar ultima sa bucurie a fost Nobelul pentru Literatură, care a ajuns la Kazuo Ishiguro (un autor pe care îl îndrăgește).

Copil fiind, Andrei nu citea foarte mult, dar își amintește cu plăcere de Gargantua și Pantagruel de François Rabelais, de 35 mai a lui Erich Kastner, dar și de poveștile lui Hans Christian Andersen.

Cât despre muzică… s-a născut cu un magnetofon în brațe. Iar în casa părinților săi își duceau, neliniștiți, veacul: un pick-up, un casetofon și-un dublu-casetofon. La început, asculta Radio Campus Urziceni, un post cunoscut la acea vreme pentru că difuza muzică bună și pentru concursul de catrene pe care tatăl său îl câștiga tot timpul. (A reușit și Andrei să îl câștige vreo două ediții). 

Din fragedă pruncie, asculta piese ale unor trupe precum Queen, U2, Boney M, ABBA, Eros RamazzottiAmanda Lear,  Roxette, Rednex, Eagles, Scorpions, UB40, Spice Girls, Apollo 440, BSB sau Prodigy.

Acum? Tânărul ascultă progresiv contemporan, post metal/rock, stoner rock și jazz fusion. Printre trupele sale preferate se numără nume sonore din industrie, cum ar fi Dream Theater, Steven Winson, Opeth, Haken, Leprous, Solstafir, Nightwish, și altele.

Spune că i-a plăcut dintotdeauna Phoenix, dar că la ora actuală nu mai urmărește ce a mai rămas din trupă. „Îi susțin mai degrabă pe foștii membri care acum formează proiectul Pasărea Rock (Baniciu, Țăndărică, Josef Kappl, alături de Sorin Voinea și Nicu Patoi)”, recunoaște el.

De asemnea, Andrei ascultă cu plăcere piesele Fjord, ale Am fost la munte și mi-a plăcut sau ale unor trupe stoner precum Methadone Skies.

Anul trecut, printre cărțile care i-au dat insomnii se numără Dezastrul de la Cernobîl, de Svetlana Alexievich,  o carte cutremurătoare, plină de mărturii ale actorilor principali sau ale apropiaților celor care au trecut prin sfâșietorul eveniment din 1986.

Ce m-a impresionat la Svetlana Alexievich este faptul că reușește să lege povești aparent disjuncte, fără să simtă nevoia de a interveni, spune el.

Apoi, ar fi Eseuri de îndrăgostit, de Alain de Botton.

„O carte pe care am văzut-o ca pe varianta scrisă a unui serial ce ar fi mixat Seinfeld și Friends”.

Pentru ca, pe al treilea loc să se poziționeze Exuvii de Simona Popescu, apărută la Polirom anul trecut, ediția a VI-a. Cât despre Branding pe Frontul de Est (Aneta Bogdan, Brandient, 2010), ei bine, această carte i-a deschis apetitul pentru PR.

Dincolo de jobul pe care îl ai, este important ca în fiecare zi să faci ceva pentru tine. Iar Andrei Zbîrnea o știe foarte bine. Astfel că, zi de zi, fie citește, se uită la un episod dintr-un serial bine cotat, scrie câteva versuri, fie joacă tenis ori fotbal.

Pe piața literară, spune că nu sunt foarte mulți bani, și că, un minus ar fi reprezentat de faptul că nu există scriitori în România care trăiesc propriu-zis din scris.

„Sunt câțiva care își completează veniturile din traduceri. Mircea Cărtărescu e unul dintre ei, dar are și un job cu normă întreagă la Facultatea de Litere. Nici editurile nu o duc fantastic. Cu toate astea, la Gaudeamus am văzut întotdeauna sute de edituri”, explică tânărul.

În opinia sa, librăriile sunt acum mai degrabă malluri sau huburi culturale. Și nu trăiesc propriu-zis din vînzarea de beletristică. „Vînd ceaiuri, bețișoare parfumate, Kendama și alte chestii auxiliare. Sînt prea multe de îmbunătățit pe piața literaturii”, explică el.

Pe noptiera lui, acum, găsim Opera Poetică I de Liviu Ioan Stoiciu, și Imago de Lyudmila Uliskaya.

Cum și-ar descrie traseul profesional? „Eclectic. Am gustat din mai multe prăjituri și cred că voi rămîne fidel doar uneia. Am trecut prin asigurări, logistică, presă, gambling online, copywriting și content writing. Despre prăjitura asupra căreia m-am decis, cu altă ocazie”, mai spune Zbîrnea.

Pe 26 octombrie, la ora 19, în subsolul Green Hours de pe Calea Victoriei va avea loc lansarea volumui „Turneul Celor Cinci Națiuni”, la editura frACTalia. „Cartea are ca sunet de fundal experiențele mele cu sportul. Sunt acele competiții care mi-au marcat copilăria, adolescența și chiar și prezentul și pe care am dorit și am reușit să le integrez în poezia mea. Am scris la acest volum ceva mai mult de doi ani, am avut diferite momente în care lucrurile nu păreau să se cristalizeze, însă au existat și două borne fără de care nu ar fi existat Turneul. Mă refer la atelierul de poezie susținut de scriitoarea Simona Popescu și la două nopți nedormite în decembrie 2016, în care am dat manuscrisului o primă formă pretabilă publicării. Am trimis manuscrisul către două edituri, chiar între Crăciun și Anul Nou, iar frACTalia mi-a spus că mi-l publică după opt sau nouă zile. A fost un moment fericit acela. La lansarea de la Green Hours vor vorbi Simona Popescu și sorin despoT (poet și om de marketing)”, povestește el.

Andrei Zbîrnea a publicat în 2011  Rock în Praga (RiP) la Herg Benet și a marketat acel volum ca pe un debut real. Trei ani mai târziu, a văzut tiparul #kazim (contemporani cu primăvara arabă), tot la Herg Benet. Ca planuri pe termen scurt, tânărul spune că are în pregătire un volum trilingv (română-engleză-daneză) alături de poetul danez Claus Ankersen, pornind de la muzica Pink Floyd. De asemnea, mărturisește că e încântat să facă parte dintr-o echipă ambițioasă, cea a autorilor editurii frACTalia, alături de Iulia Militaru, Anca Bucur, Cristina Cîrnicianu, Felix Nicolau și Mircea Dan Duță. De asemenea, el își continuă rubrica muzicală din Observator Cultural (prog, post rock, stoner).

Lucrez în presă. Am colaborat cu Bursa, Business Cover și Forbes, iar în prezent scriu pentru Capital. Totodată, semnez și în revista semnebune.ro și pe leadersreunited.com. Am studiat filosofia, sunt pasionată de știință, beletristică, distribuții Linux și programare. Pentru detalii, vă stau la dispoziție pe bianca@aicisescrie.ro.

Leave a Reply