Am prins gustul vinului de la Jidvei

Atunci când mă lovește primul contact cu realitatea, după ce îmi dezmorțesc corpul și-mi servesc ceaiul, încep următorul exercițiu: în jur, descopăr cinci obiecte (laptop, veioză, carte, telefon, bec), identific sursa a patru zgomote diferite (autobuz, mașină de spălat, aspirator – vecinii mei sunt matinali, apă pe conducte), îmi provoc nasul să găsească trei tipuri de parfumuri (frunzele de mentă, urmele de parfum care încă persistă în cameră, balsamul rămas impregnat în textura hainelor), două gusturi (pastă de dinți, mentă) și simt un lucru (textura păturii). Este o tehnică simplă de a deveni prezent, pe care iubitorii de vinuri o practică, fără a-și da seama, poate. Iar asta fiindcă un pahar de vin bun te învață de fiecare dată să te bucuri de ceea ce ai în față, poziționându-te aici și acum. Și, bineînțeles, lipsa semnalului la telefonul mobil din cramă îți va preda una dintre cele mai utile lecții. De a nu face nimic pe jumătate. Îmi amintesc întotdeauna să nu mănânc pe jumătate, să nu ascult pe jumătate, să nu răspund pe jumătate și nici să-mi verific profilul de social media pe jumătate.

Pasteur spunea că într-o sticlă de vin găsim mai multă filosofie decât în orice altă carte din lume. Vinul? Nu se bea, ci se savurează.

Gust rafinat, aciditate echilibrată, măr verde și lămâie, pe note de ierburi și soc într-o combinație de arome florale și grapefruit. Ana, Sauvignon Blanc, un vin de 12.50%, care îmi ține „de cald” în seri tomnatice, în sufletul Transilvaniei, unde-mi arată parcă un întreg univers.

Sunt în Weinland (Țara vinului, care cuprinde cramele din Alba și Târnave) în colțul meu de rai, pe urmele unuia dintre cei mai mari producători de vinuri de origine controlată din zonă, care în ultimii zece ani a făcut aici investiții „sănătoase”, de ordinul a zeci de milioane de euro. Este vorba despre Jidvei care dispune, la ora actuală, pe lângă magazinul online, de o suprafață cultivată de circa 2.500 de hectare cu viță de vie. În podgoria Târnave sunt 467 de hectare de Sauvignon Blanc, fiind și cea mai întinsă plantație cu acest soi de pe întreg continentul european care apaține doar unui producător.

În acest „sanctuar al vinurilor albe”, din curtea Castelului Bethlen-Haller, cunoscut și sub numele de Castelul Jidvei, de la Cetatea de Baltă, savurez un peisaj fabulos. Monument istoric de grupa A, care îi primește adesea pe iubitorii de vin. Acesta a fost restaurat complet de către familia Necșulescu, care deține podgoriile Jidvei și este vizitat, în proporție de 80% de străini.

Uneori, lumea vinului mă intimidează. Nu de puține ori mi-am dorit să vorbesc despre această „licoare magică”, de parcă am habar ce spun, așa cum o face, de exemplu Ioan Buia, doctorul în chimie de la Jidvei, care îmi povestește acum întreg „drumul” parcurs de bobul de strugure, de pe ciorchine și până în paharul ăsta cu formă alungită, pe care încerc să-l sprijin cu „eleganță” între două degete. Un domn ca o enciclopedie, cu voce caldă, privire blândă, care-ți dă senzația că toate lucrurile din lume stau „atât de simplu”, dar în spatele lor se află totuși un zbucium, o pasiune.

*Recomand consumul de alcool cu moderație.

Lucrez în presă. Am colaborat cu Bursa, Business Cover și Forbes, iar în prezent scriu pentru Capital. Totodată, semnez și în revista semnebune.ro și pe leadersreunited.com. Am studiat filosofia, sunt pasionată de știință, beletristică, distribuții Linux și programare. Pentru detalii, vă stau la dispoziție pe bianca@aicisescrie.ro.

Leave a Reply