Still a dreamer

„Cum să fii fericit pe internet”. „Cum să fii fericit în viața reală”. „Cum să fii tu”. Mi-am încercat de multe ori norocul pe Google, e drept. În căști? Back to me de la The All American Reject. O piesă pe care-o ascult din liceu și iau decizia zilei. Să revăd How I Met Your Mother sau Friends? La Friends m-am uitat deja de trei ori. Ok, HIMYM să fie. Și, mă confund, ca acum șapte ani, cu Alyson Hannigan. Nu mă pot abține. În poală? Am un pisoi. Pare cel mai fericit din lume, mai ales când îmi roade inelarul. Parcă i-am schimbat viața, zău. Are trei luni și un GPS în suflet. Se proptește de mine oriunde m-aș așeza în camera asta de nici 28 mp.

/merg să fac un duș. Aici port cele mai sincere discuții. Sub jetul ăsta de apă ba fierbinte, ba rece, niciodată moderat. Ca în oricare bloc în care vecinii nu se gândesc decât la propriile persoane. Și-mi vorbesc despre stări și cărți și orice mi-a mai atras atenția în ultima vreme. Îmi zâmbesc larg, că nu mă vede nimeni. Și, oricum, toți  oamenii pe care i-am cunoscut în ultimul timp, clar au probleme.

All my favorite people are broken
Believe me
My heart should know

Îmi cântă în minte.

Some prayers are better left unspoken
I just wanna hold you
And let the rest go

Mă trezesc că adaug. Băi, în mare parte știu numai oameni triști care-și imaginează că fericirea e ceva nemaipomenit la care ajungi „cu chiu cu vai”. Chiar și-ar putea face propriu’ grup, unde ar avea tricouri sau bandane la fel. Sau maiouri. Maiourile sunt super faine vara. Toată lumea mi se pare că arată bine în maiou. Poate voi adera și eu  la grupul celor care nu se lasă-n pace, care au ceva cu ei, „din reflex”. Penibil. Sau poate nu. Dau un search pe google. How to be happy. Americanii sigur au găsit adevărul. Pe naiba.  FERICIREA. E o stare care apare deja consumată?

Cu multă vreme în urmă anxietatea, depresia, fobiile îmi erau cei mai buni prieteni. Făceau parte din mine. Uneori simultan, alteori pe rând. Și, odată cu timpul, am ratat nenumărate chestii. E foarte nasol să fii anxios. Și destul de la modă. Te temi de orice rahat și nici măcar nu le poți explica celor din jurul tău ce se întâmplă cu tine fiindcă știi cât de irațional ești și ei oricum ți-ar subestima toate stările astea. Și, nu din răutate ci pentru că nu știu cum e să fii tu. Înghiți în sec, mai eviți câțiva oameni și nu-ți mai bați capul. În orice caz, adevărul e că n-am ratat cine știe ce petreceri sau ieșiri, de-a lungul timpului, dar m-am autosabotat și nu m-am lăsat să fiu fericită, deși poate ar fi trebuit de atâtea ori. În fine, umblă o vorbă: și la bine și la rău, trebuie să-ți amintești că toate trec. Și-n tot timpul ăsta, poți să-ți lași liniștea creativă, măcar din când în când.

Lucrez în presă. Am colaborat cu Bursa, Business Cover și Forbes, iar în prezent scriu pentru Capital. Totodată, semnez și în revista semnebune.ro și pe leadersreunited.com. Am studiat filosofia, sunt pasionată de știință, beletristică, distribuții Linux și programare. Pentru detalii, vă stau la dispoziție pe bianca@aicisescrie.ro.

Leave a Reply