Always in a rush

Voiam să-mi „înșir” gândurile pe-o piesă de la The Shins. M-am răzgândit. Mi-am băgat ceva Mozart, să mă astâmpăr. Aș fi ascultat nocturnele lui Chopin, dar în ultima vreme m-am transformat într-un om super sensibil. Penibil. Știi oamenii ăia care-și pun Visine în ochi, să îi mențină umezi? Eh, la mine nu mai e cazul. Doar ce am revăzut Eternal Sunshine of the Spotless Mind și nu mai am niciun dubiu acum. Băi nene, eram o insensibilă. Sau așa-mi plăcea „să mă fălesc”. Mă prezentam tuturor: Salut, sunt Bianca, ascult metal și nu plâng la filme. Glumesc.

Când eram mică am dat la un moment dat peste o tipă foarte mișto, care avea să-mi dea, poate, cel mai bun sfat pe care nu am reușit să-l pun vreodată în practică. Era toamnă, țin minte și acum, un vânt puternic mă ridica pe sus, cu tot cu fusta mea-n carouri care-mi acoperea genunchii și-mi tot repetam în minte cuvintele astea: băi, să nu te grăbești. Pe fugă, spre stația de autobuz, cu ghiozdanul în spate. Să nu te grăbești. În ploaie, leoarcă, sărind în băltoci, să nu te grăbești.

Și abia acum am înțeles. Acum, când am realizat că oamenilor, din când în când le este frică și de succes și de rateuri, dar și de propriul noroc. Și atunci, nu rămâne decât prudența. Încetinești puțin, înveți pentru a nu știu câta oară ABC-ul, te bucuri mai mult de tot ceea ce te înconjoară, și, prinzi răsăritul. Știi ce mișto se vede răsăritul după ce o noapte întreagă ai citit Murakami? Sau Gogol sau Amelie Nothomb? Cu Ana Nalick pe fundal, musai (yup, am creat o nouă obsesie :P).

Haide, ia o pauză. Încetinește.

Răzgândește-te de câte ori vrei tu.

Dă rateuri, învață din greșeli. (Sau nu învăța nimic, dar mai bine învață. )

Nu te lăsa. Încearcă de sute de ori și nu te lăsa.

Grăbește-te și apoi pauză.

Și …grăbește-te iar, dar mai încolo.

Lucrez în presă. Am colaborat cu Bursa, Business Cover și Forbes, iar în prezent scriu pentru Capital. Totodată, semnez și în revista semnebune.ro și pe leadersreunited.com. Am studiat filosofia, sunt pasionată de știință, beletristică, distribuții Linux și programare. Pentru detalii, vă stau la dispoziție pe bianca@aicisescrie.ro.

6 thoughts on “Always in a rush

  1. Diana Ion Reply

    cred ca am uitat sa mergem cu pasii mici…sau cel putin eu asa vad lucrurile, totul e pe fuga, grabeste-te, grabeste-te, grabeste-te….

  2. Ramona Violeta Barascu Reply

    Încerc sa nu ma grăbesc pentru ca viața e limitată. As vrea sa împrumut încă o viața pentru ca am senzația ca timpul zboară prea repede.

  3. Rokolla Reply

    Articolul tau este foarte profuns si de multe ori am simtit ca ca nu te inteleg. Nu stiu nimic de acele nume mentionate si banuiesc ca este vorba de niste melodii care te linistes. referitor la grabit, mai era si “grabeste-te incet”

  4. Claudia`s Choice Reply

    Bun sfat, dar cine are timp pentru asta acum? Pentru “negraba”? Eu sunt pe viteza tot timpul!

  5. Natalia C. Reply

    M-ai pus putin pe ganduri. Foarte frumos si adevarat ai spus aceste lucruri. Este o lectie frumoasa de viata. Cateodata alergam si nici nu stim de ce ne grabim asa. Te pup, mi-ai facut seara mai frumoasa.

  6. Cristina Barbieru Reply

    Bun sfat, uneori trebuie sa o luam mai usor.

Leave a Reply