Cu 140 de bătăi pe minut

Campionii nu se nasc în sălile de sport. „Campionii sunt făcuţi din ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorinţă, un vis, o chemare”, spunea boxeurul Muhammad Ali. Iar rețeta succesului nu se rezumă la asta. Alții afirmă că secretul este să dai tot ce ai mai bun în ultimele 15 minute din „meci”, atunci când crezi că nu mai poți face față. O lecție pe care, de altfel, o înveți pe propia piele, orice sport ai practica. Cu toate acestea, într-o competiție sportivă se vorbește mai mult despre o stare a minții, după cum explică psihologii. „Diferența dintre sportivii cu aceleași aptitudini și același background în spate, constă în modul în care răspund la stres. Cel care răspunde mai bine, pleacă acasă cu aurul”, adaugă ei.

Suntem în 3 iunie 2017, ceasul arată 7 a.m.  Ne-am cazat într-un hotel proaspăt deschis cu aer grecesc în 2 Mai, unde cu siguranță o să revin. Odată cu noi și-a găsit acoperiș și-un cățel țanțoș care se joacă cu o broască. Cred că-i cel mai „cute” lucru văzut. Alerg spre Micul Golf, unde este linia de start și finish la triatlonul „Fără Asflat”, inițiat de Tudor Vlad. Acum sunt pe terasă și, la masă, în fața mea stau Tudor și Ciprian Bălănescu, câștigătorul triatlonului. Tudor vorbește cu pasiune și implicare despre cât de sănătos e să faci mișcare în mod organizat și susținut. El crede că sportul ar trebui să fie o componentă importantă atât în procesul de formare al copiilor cât și al nostru, al adulților. Cât despre Ciprian Bălănescu, aflat aici la a șasea ediție, din cele opt, spune că a găsit fericirea de a face mișcare prin sport. E un tip modest și, desi abia a trecut de linia de start, încă are energie să stea la masa jurnaliștilor și să ne povestească despre traseul său profesional. Dacă-l întrebi, zâmbește și spune că mănâncă alergare, înot și bicicletă pe pâine. Ne ascundem și noi în spatele unor surâsuri.

Curaj. Da, cuvântul ăsta îmi „străfulgeră” mintea în timp ce îl privesc cu admirație pe omul din fața mea. Ciprian are mult curaj. Cu toate astea, pare conștient, că înseamnă doar 5% din întreg maglavaisul rețetei succesului. Trebuie musai amestecat cu o doză sănătoasă de determinare, disciplină și muncă. Multă, multă, muncă. El practică triatlonul de mai bine de zece ani și nu ar da înapoi pentru nimic. Obiectivul său principal? Să fie nu bun, ci cel mai bun. În viitor, și-a propus să se concentreze pe duatlon și să se claseze în top 3 european și mondial la competițiile de aici. De asemenea, vrea să practice în continuare triatlonul, dar la nivel de amatori fiindcă nu crede că este destul de bun la înot pentru a putea concura la nivel international.

„Sportivul de performanță este omul care, fără să își dea seama, își alege din copilărie drumul în viață. Totuși, să fii sportiv de performanță în România este dificil. Performanța nu se face ușor decât în ochii celor care privesc de pe margine”, explică Ciprian. Mai precis, performanța se face cu antrenamente gândite de antrenori excepționali, cu disciplină în viața personală, cu alimentație potrivită, în cantonamente, cu echipament de calitate, cu susținere și psihic sănătos, conform spuselor sale.

„Triatlonul m-a învățat să cer mai mult de la viață și să-mi urmăresc visele” , spune Ciprian Bălănescu.

„Unii sunt de părere că am venit pe lume în viteză”, zâmbește tânărul. De-a lungul timpului a bifat numeroase competiții de pe întreg mapamondul. Și nu, nu e o persoană care a avut un mentor ieșit din tipare, un unchi bogat sau o persoană super înstărită care să vegheze asupra sa. Din contră. Și cu toate acestea, nu s-a lăsat victimă a circumstanțelor. El știe că, miza cea mare este să ai pe cine să te bazi pe drumul la care te „înhami”. Umblă o vorbă: „Când trebuie să iei o decizie, amintește-ți că este mai bine să fii la baza scării pe care vrei să urci decât în vârful celei pe care nu vrei”. Iar Ciprian crede că dacă nu îți place ceea ce faci, ideal este să schimbi, să alegi altceva.  Totodată, își amintește cum în urmă cu câţiva ani, atunci când se afla pe punctul de a renunța la sport, prietenii au fost aceia care i-au fost alături și l-au convins să continue. „Sunt specialist în brutărie, am vrut să lucrez în brutărie”, mărturisește sportivul.

„Toate momentele sportive sunt frumoase. Nu pot să fac o comparaţie dintr-o cursă şi alta. Nicio victorie nu se compară cu cealaltă”, conchide Ciprian Bălănescu

Despre Fără Asfalt la mare 

Fără Asfalt a fost în 2010 primul triatlon off-road din România, iar până în prezent a rămas concursul de gen cu cel mai mare număr de participanți. Din lista celor înscriși la proba de triatlon în fiecare an, până la 30% se află la prima participare la acest gen de concurs.

Fără Asfalt este o asociație club sportiv care urmărește popularizarea triatlonului în România și promovarea unui stil de viață activ și responsabil. Evenimentele „Fără Asfalt” au la bază un concept ecologic, de întâlnire cu natura fără impact negativ și de depășire a limitelor personale într-o variantă echilibrată.

Ciprian Bălănescu a trecut linia de start într-o oră şi 52 de minute. Pe locurile al doilea şi al treilea s-au situat Daniel Attila, care a terminat competiţia în 1 oră şi 54 de minute, respectiv Alex Ciocan, care a ajuns la linia de finish în 1 oră şi 55 de minute.

Lucrez în presă. Am colaborat cu Bursa, Business Cover și Forbes, iar în prezent scriu pentru Capital. Totodată, semnez și în revista semnebune.ro și pe leadersreunited.com. Am studiat filosofia, sunt pasionată de știință, beletristică, distribuții Linux și programare. Pentru detalii, vă stau la dispoziție pe bianca@aicisescrie.ro.

4 thoughts on “Cu 140 de bătăi pe minut

  1. Barascu Violeta Ramona Reply

    Ce om frumos! O adevarata plăcere sa citesc aceste rânduri care ma motivează sa adopt un stil de viața sănătos, cât mai activ.

    • Bianca Dobrescu Reply

      Mă bucur tare! Două zile mai târziu, mi-am reluat antrenamentele la kick boxing. 😀

  2. Claudia`s Choice Reply

    Cat de mult admir persoanele care fac sport si multa miscare. Mie imi cam lipseste pornirea 🙁

  3. Loredana Reply

    Intr-adevar, performanta nu e ceva usor…e mult de munca si uneori, presiunea celor din jur cred ca se resimte. Sotul meu a facut sport, dar nu de performanta, datorita preturilor mari, pe care ai lui nu si le permiteau. Ca multi altii, sunt convinsa!

Leave a Reply