De ce să fim recunoscători?!

E dimineaţă. A nins, e frig şi vreau acasă. Nicidecum să fiu în 331, printre toţi oamenii care pare că n-au nici cea mai vagă idee încotro se îndreaptă. Nu-mi doresc să merg la job, să stau opt ore pe-un scaun în faţa monitorului şi să fiu la curent cu tot ce mişcă. Îmi scot telefonul din buzunar, las pentru câteva minute cartea pe genunchi. Dau „scroll“. Fir-ar să fie! Ioana acum e în Maldive. Zilele trecute, postase un selfie din Shenzhen. Aşa munceşte ea. Se plimbă de colo-colo şi fotografiază tot felul de mâncăruri. Nu stă ca mine, ore-n şir, la birou, pe-un scaun pe roţi. Cobor. Haide, opreşte-te un pic!

Dacă aş fi scris că-i o dimineaţă frumoasă, că e prima ninsoare pe anul ăsta şi-am ţopăit de fericire. Că mi-am băgat Mozart şi m-am prefăcut balerină în timp ce luam decizia zilei: ce port azi, n-ai mai fi citit nimic din ce am scris aici. Ce vreau să-ţi arăt e că suntem copleşiţi de toate informaţiile despre cei care ne înconjoară şi nu ne mai punem problema dacă X e fericit cu job-ul pe care-l are sau dacă zâmbetul ăla a devenit doar „defect profesional“. Aşa ajungem să vrem vieţile lor, care de multe ori nu sunt neapărat mai bune decât ale noastre. Să-ţi dau un alt exemplu. În ultimele zile, ai văzut şi tu că pe reţelele de socializare oamenii „iau foc“ din te miri ce, iar acum alegerile sunt un subiect în vogă. Majoritatea persoanelor din lista mea se declară dezamăgite de ţara asta, de modul în care a fost şi va fi vreodată condusă, susţinând sus şi tare că suntem un popor de toată jena. Suntem! Un popor „eşuat“ cu oameni mişto, ajunşi prin toată lumea. O ţară care a dat Harvardului profesori. O ţară ai cărei programatori ajung în Silicon Valley. O ţară în care toţi care ajung la guvernare o dau în bară. Suntem un popor mâncător de ştiri negative, care ştie să aprecieze ceva odată ce nu mai are. Ni se pare că afară-s câinii cu covrigi în coadă, asta pentru că am mers acolo în vacanţă şi ne-a dat pe spate. Normal că oricine vine şi-n România pe o perioadă scurtă va crede că aici e numai lapte şi miere. În fine, e clar că apreciem comparativ. Te uiţi la nemţi că au salarii mari şi nu mai poţi aprecia nivelul la care eşti. Nici vorbă să te uiţi la ţările aflate în război sau mai sărace decât tine. În prezent, mi se pare că suntem mai liberi ca niciodată. Ce facem cu libertatea asta? Nu ne permitem să fim mai fericiţi decât generaţiile anterioare. Mă tot întreb cum naibii de nu vede lumea câte lucruri bune s-au făcut. Statisticile arată că în România se consemnează anual 300.000 de cazuri noi de depresie, iar principalul factor de risc este singurătatea. Continuăm să ne credem lipsiţi de speranţă, incapabili să vedem lucrurile bune, şi ne băgăm unghia-n gât când dăm scroll pe Facebook şi ne vedem prietenii cu berea-n mână pe una din plajele lumii. Din egoism, din răutate sau din prostie. Din toate acestea, stagnăm…

Editorial apărut în revista Capital în data de 19 decembrie 2016.

Lucrez în presă. Am colaborat cu Bursa, Business Cover și Forbes, iar în prezent scriu pentru Capital. Totodată, semnez și în revista semnebune.ro și pe leadersreunited.com. Am studiat filosofia, sunt pasionată de știință, beletristică, distribuții Linux și programare. Pentru detalii, vă stau la dispoziție pe bianca@aicisescrie.ro.

One thought on “De ce să fim recunoscători?!

  1. Iulian Reply

    Am pierdut articolul acesta din feed. E 2017 şi situația e încă valabilă. E un articol scris dincolo de timp. Probabil o să fie permanent valabil. În altă ordine de idei, multe dintre mințile strălucite au ales să plece, însă o parte au ales să rămână aici cu toate că ar fi putut să plece foarte uşor. Au ales pentru că sunt încă mândri că trăiesc în românia, deşi, poate nu o spun. Sunt mândrii că sunt români. Au mândria aceasta. Şi de ei sunt şi eu.

Leave a Reply