Ce înveți de la Anne Ancelin Schutzenberger despre strămoșii tăi

steam-train-1386248_1920Nu suntem atât de liberi precum ne închipuim, dar ne putem cuceri libertatea și putem ieși din destinul repetitiv al istoriei familiei noastre, înțelegând legăturile complexe care s-au țesut în acest cadru și făcând lumină asupra dramelor secrete și doliilor neținute. Declarația îi aparține doctorului Anne Ancelin Schutzenberger.

Ea s-a născut în 1919 la Moscova, are naționalitate francezã, este psiholog, psihoterapeut, profesor emerit, se numără printre fondatorii psihodramei și este întemeietoare psihogenealogiei.

„Psihogenealogia — şi mai ales latura ei istorică şi clinică — ne permite să ne reasumăm istoria personală şi familială, să ne înscriem mai bine într-o descendenţă şi o legendă şi să punem ordine în „şantierul” lăsat de strămoşii noştri.”

Cu toții am observat cum se repetă sindromul aniversar în anumite familii, fie sub formă de boli, de morți, de avorturi sau accidente, iar asta pe parcursul a până la opt decenii. Anne Ancelin Schutzenberger spune că putem vorbi de o repetiție care provine dintr-un mecanism pe care medicina începe să-l cunoască din ce în ce mai bine.

„Moartea cuiva sau ideea de moarte, antrenează la om o formă de depresie. Odată trecută revolta în fața inacceptabilului, tristețea doliului provoacă o scădere a sistemului imunitar. Atunci, un număr semnificativ de persoane „hotărăsc” în mod inconștient, că vor muri la o vârstă precisă, așa cum au făcut-o și membrii familiei lor. Astfel, odată ajunsă la vârsta respectivă intră în depresie și capătă o boală terminală. Același fenomen se petrece și în cazul accidentului de mașină: la data aniversară a unei traume, care a avut loc în familie, cineva e împins de o necesitate obscură să-și asume riscuri prea mari, producându-se până la urmă, accidentul. Astfel, inconștientul veghează la toate aceste lucruri, ca un orgoliu invizibil”, mărturisește Anne, citată de Patrice Van Eersel și Catherine Maillard în volumul lor „Mă dor strămoșii”.

Un exemplu în acest sens stă și moartea actorului Brandon Lee. Mai precis, în cadrul unei filmări, cineva a uitat un glonț într-un revolver care trebuia să fie încărcat cu gloanțe albe. „Cu douăzeci de ani înaintea acestui accident, tatăl lui, celebrul Bruce Lee, murise tot în timpul unei filmări, din cauza unei hemoragii cerebrale, în decursul unei scene în care el trebuia să joace rolul unui personaj ucis accidental de un revolver care ar fi trebuit să fie încărcat cu gloanțe oarbe”, își amintește franțuzoaica. Zice că trebuie să vorbim, să plângem, să strigăm. Pentru că nu putem fi sănătoși psihic dacă nu ne exprimăm fără rețineri sau pudori, emoțiile, adevăratele sentimente, secretele, lucrurile nemărturisite, traumele ascunse, marile dureri și doliile neținute.

untitled
„Dacă există afecțiune între membrii familiei și tot felul de atenții reciproce, socotelile familiale sunt ținute la zi. Putem vorbi despre o balanță de socoteli familiale și de un registru al socotelilor familiei, în care verificăm dacă suntem în credit sau în debit. Dacă lăsați după voi datorii, obligații și lucruri neplătite din generație în generație, riscați să vă treziți cu tot felul de probleme – probleme cu moșteniri nedrepte, certuri, despărțiri anormale. Una dintre neplățile familiale cel mai des întâlnite este un deces în familie perceput ca fiind atât de nedrept, încât doliul să nu poată fi plâns, verbailzat, trăit, durerea rămânând astfel ca o rană deschisă aproape pentru totdeauna”, punctează Anne Ancelin Schutzenberger.

În opinia sa, cea mai importantă datorie a loialității familiale este cea pe care fiecare copil o resimte vis a vis de părinții săi pentru iubirea, osteneala și atențiile pe care le-a primit de la nașterea sa și până la vârstă adultă. „Achitarea acestei datorii este una de ordin transgenerațional. A se înțelege că ceea ce am primit de la părinții noștri, noi înapoiem copiilor noștri”, adaugă ea.

Interviul pe care l-am citit și care stă la baza acestui articol a fost publicat în volumul „Mă dor strămoșii. Psihogenealogia sau cum să ne schimbăm viitorul cunoscându-ne trecutul”, semnat de Patrice Van Eersel și Catherine Maillard. Pe care l-am găsit la editura Philobia.

Citate din „Psihogenealogia. Vindecarea rănilor familiale şi regăsirea de sine”, Anne Ancelin Schutzenberger, Editura TREI:

  • Ca în cazul oricărei moşteniri, fiecare primeşte un vast evantai de obiecte şi de sentimente: unele bune, altele rele, altele periculoase, lucruri cu care nu ştie ce să facă.
  • Putem alege să păstrăm pendula, argintăria şi anumite amin­tiri bune şi să ne debarasăm de ceea ce ne incomodează, de lucrurile inutile, uzate, inutilizabile, chiar nocive, sau care nu mai aparţin epocii noastre.
  • O zicală sau un dicton englez spune: „Right or wrong, my country”, ceea ce poate fi tradus prin: „Bună sau rea, pe drept sau pe nedrept, ţara mea este ţara mea”.

Lucrez în presă. Am colaborat cu Bursa, Business Cover și Forbes, iar în prezent scriu pentru Capital. Totodată, semnez și în revista semnebune.ro și pe leadersreunited.com. Am studiat filosofia, sunt pasionată de știință, beletristică, distribuții Linux și programare. Pentru detalii, vă stau la dispoziție pe bianca@aicisescrie.ro.

One thought on “Ce înveți de la Anne Ancelin Schutzenberger despre strămoșii tăi

  1. Butnaru Andreia Daniela Reply

    Interesanta carte, desi nu e genul meu posibil sa ma prinda si pe mine dupa 1 – 2 pagini

Leave a Reply