„Sportul nu construiește caracterul, ci îl dezvăluie”

Mai am doi kilometri și nicio sursă de apă potabilă în jur. Nu contează cât de rapid alerg, tura asta de lac pare fără sfârșit. Gâfâi. Un pas în fața altuia. Încet. Hai că poți ! De genul ăsta sunt toate discuțiile pe care le port, eu cu mine, cât să-mi țin de urât, fie prin Herăstrău, fie prin Tineretului, ori de câte ori las skaterii în detrimentul adidașilor. Și partea cea mai dificilă e că atunci când alergi trebuie să te înarmezi cu o doză sănătoasă de: RĂBDARE. Fără un playlist bun nici nu mă scot din casă. E dovedit…

Am prins gustul vinului de la Jidvei

Atunci când mă lovește primul contact cu realitatea, după ce îmi dezmorțesc corpul și-mi servesc ceaiul, încep următorul exercițiu: în jur, descopăr cinci obiecte (laptop, veioză, carte, telefon, bec), identific sursa a patru zgomote diferite (autobuz, mașină de spălat, aspirator – vecinii mei sunt matinali, apă pe conducte), îmi provoc nasul să găsească trei tipuri de parfumuri (frunzele de mentă, urmele de parfum care încă persistă în cameră, balsamul rămas impregnat în textura hainelor), două gusturi (pastă de dinți, mentă) și simt un lucru (textura păturii). Este o tehnică simplă de a deveni prezent, pe care iubitorii de vinuri o practică,…

Pe repede înainte în munții Bucegi

29 august 2017, 6:30, joi dimineață. Pisoiul îmi roade degetele. E cea mai bună alarmă din lume și datorită lui pornesc acum prin Bucegi, de la Gura Diham spre Poiana Izvoarelor. Picioarele-mi tremură după nici zece minute, e un urcuș abrupt pe Panta Prostului. Gâfâi. Nu am condiție fizică. Parcă-ncep…

Be bad first

Port discuții interminabile despre Carl Sagan și stele, timp în care-mi imaginez propria stație spațială din cutii de pizza și pornesc în explorarea sistemului solar. Dau peste viață extraterestră, mă lupt cu lasere ultimul răcnet făcute din te miri ce și-ți explic cum, în bucătăria noastră îngustă, e un întreg…

Bedtime stories

The sailors say “Brandy, you’re a fine girl” (you’re a fine girl)/ “What a good wife you would be” (such a fine girl)/”Yeah your eyes could steal a sailor from the sea”/ (dooda-dit-dooda), (dit-dooda-dit-dooda-dit). Da, trupă mișto, cu trecut, Looking glass, pe fundal. Mă îndrept spre casă, după două luni. E vineri seară și vecina mamei îmi „reproșează” că nu m-a mai văzut de-o viață. Nu, nu-mi frământă obrajii, și nu-mi spune „țucu-te mâncu-te, ce mare te-ai făcut”, cum ar fi făcut în urmă cu câțiva ani. Mă întreabă acum detalii care îi vor zgudui lumea, dacă sunt îndrăgostită, am…